Esti lovit atat de tare,
Cand incerci sa ii ajuti;
Intr-o lume mult prea mare,
Te privesc cu ochii muti.
Nu soptesc,nimic nu spun,
Privesc in gol nestiind;
La ce lovituri ei te supun
Si iti soptesc zambind.
“Nu e nevoie sa fac asta
Pot trece singur peste…”
Ii inteleg, dar ca napasta,
Te lasa fara veste.
Ai incercat sa dai un sfat,
O mana de-ajutor;
Dar ai vazut pe cer curbat,
O umbra de cocor.
Iti da de veste sa stai calm,
Sa nu te mai agiti;
Si sa-i privesti pe toti din jur
Cu ochii linistiti.
Poate vei fi si tu iubit
Asa cum tu o faci…
De cei care ti-au multumit
Ca nu esti,ca sa taci.
Poate incearca toti sa creada
Ca lumea ester roz;
Dar ei nu vor inca sa vada
Gramada de moloz.
Daca ai incercat macar s-ajuti,
Persoana ce-o iubesti,
Nu te uita cu ochii uzi
Incearca sa zambesti.
Vei reusi cand vei spera
Ca totul va fi bine;
Si vei cadea cand vei renunta
La visul ce te tine.
Nu poti sa negi tu nicidecum ,
Ca nu ai ajutat..
Sau ca macar nu ai iubit,
Cu sufletul curat.
De te gandesti neincetat
La visul ce te tine,
El poate fi adevarat
Cand o sa fii cu mine.
Semnat: Tatty
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu